Reguli de Poker

Pokerul se învaţă uşor dar, pentru a îl juca cu adevărat bine, e nevoie de o viaţă întreagă. Pentru a juca, nu trebuie decât să ştii ordinea valorică a mâinilor şi să memorezi combinaţia cea mai bună din mână.

Ordinea valorică a mâinilor de poker

1. Chintă roială	Aceasta este cea mai valoroasă mână la poker. Constă din as, popă, damă, valet, decar, toate cu acelaşi simbol. Deoarece toate simbolurile sunt egale, şi toate chintele roiale au o valoare egală.
2. Chintă de culoare (chinta roială mică)	Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol, ordonate sevenţial – cum ar fi J-10-9-8-7. Dintre două chinte, cea care conţine cartea superioară cea mai valoroasă este câştigătoare. Un as poate fi considerat fie ca având cea mai mică valoare, astfel 5-4-3-2-A este chintă, însă cartea superioară în acest caz este 5 şi nu asul, astfel încât aceasta este chinta de cea mai mică valoare. Cărţile nu pot fi "inversate": 4-3-2-A-K nu este valabilă.
3. Careu	Patru cărţi de aceeaşi valoare – cum ar fi patru dame. A cincea carte poate avea orice valoare. Această combinaţie se mai numeşte şi "quads (cvadruple)", iar în unele părţi ale Europei este numită "poker", deşi acest termen nu este cunoscut în limba engleză. Dintre două careuri, cel cu setul de cărţi de valoare mai mare este superior – astfel 3-3-3-3-A este bătut de 4-4-4-4-2.
4. Full	Acesta constă din trei cărţi de aceeaşi valoare şi două cărţi de altă valoare – de exemplu, trei şeptari şi doi decari (mână cunoscută colocvial sub denumirea de "sevens full (full de şeptari) " sau, mai specific, "sevens on tens (şeptari pe decari)) ". La compararea mâinilor de tip full, valoarea celor trei cărţi determină care dintre ele este mai mare. De exemplu, 10-10-10-5-5 bate 9-9-9-A-A. Dacă cele trei cărţi de aceeaşi valoare sunt egale, atunci valoarea perechilor este decisivă.
5. Culoare	Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol. Când se compară două seturi de culori, cea mai mare carte determină culoarea mai valoroasă. În cazul în care cele două cărţi superioare au valoare egală, atunci este comparată a doua carte ca valoare; dacă şi valorile acestora coincide, atunci se compară a treia carte, şi aşa mai departe. De exemplu K-J-9-3-2 bate K-J-7-6-5, deoarece nouarul bate şeptarul.
6. Chintă	Cinci cărţi cu simboluri diferite, aranjate secvenţional – de exemplu Q(P)-J(R)-10(I)-9(P)-8( C). La compararea a două secvenţe, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare este câştigătoare. Aşii pot fi consideraţi fie cea mai mare, fie cea mai mică valoare într-o chintă spartă, dar nu ambele deodată, astfel încât A-K-Q-J-10 şi 5-4-3-2-A sunt chinte sparte valabile, dar 2-A-K-Q-J nu este. 5-4-3-2-A este cea mai puţin valoroasă chintă spartă, în care cartea superioară este cinciarul.
7. Trei bucăţi	Trei cărţi de aceeaşi valoare, plus două alte cărţi. Această combinaţie se mai numeşte Triplets (tripleţi) sau Trips. La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine cele trei cărţi de valoare mai mare este câştigătoare. De exemplu, 5-5-5-3-2 bate 4-4-4-K-Q. Dacă trebuie să comparaţi două mâini de acest tip, pentru care seturile de trei cărţi sunt de aceeaşi valoare, atunci se compară cărţile de valoare mai mare dintre cele două rămase şi, dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile de valoare mai mică.
8. Două perechi	O pereche constă din două cărţi de aceeaşi valoare. Într-o mână cu două perechi, cele două perechi sunt de valori diferite (altfel ar fi vorba despre careu), şi există o carte nepotrivită, pentru a completa mâna de cinci. La compararea mâinilor care conţin două perechi, mâna cu perechea mai valoroasă câştigă, indiferent de valoarea celorlalte cărţi – deci J-J-2-2-4 bate 10-10-9-9-8, deoarece valeţii bat decarii. Dacă perechile de valoare mai mare sunt egale, se compară perechile de valoare mai mică, de exemplu 8-8-6-6-3 bate 8-8-5-5-K. În sfârşit, dacă ambele seturi de perechi au valori egale, atunci se compară cărţile nepotrivite, astfel încât Q-Q-5-5-8 bate Q-Q-5-5-4.
9. Pereche	O mână care conţine două cărţi de aceeaşi valoare şi alte cărţi care nu sunt similare cu acestea sau între ele. La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine perechea mai valoroasă este mai bună – deci, de exemplu, 6-6-4-3-2 bate 5-5-A-K-Q. Dacă perechile sunt egale, se compară cărţile nepotrivite de cea mai mare valoare ale ambelor mâini; dacă acestea sunt egale ca valoare, se compară cărţile cu a doua valoare, iar dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile cu cea mai mică valoare dintre cele nepotrivite. Deci, J-J-A-9-3 bate J-J-A-8-7, deoarece nouarul bate optarul.
10. Cea mai mare carte	Cinci cărţi care nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prezentate mai sus. La compararea a două asemenea mâini, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare câştigă. Dacă cele două cărţi superioare au valori egale, atunci se compară următoarele două cărţi ca valoare; dacă şi acestea sunt egale, se compară următoarele două cărţi ca valoare, şi aşa mai departe. Astfel, A-J-9-5-3 bate A-10-9-6-5, deoarece valetul bate decarul.

Pariurile şi jocul

În continuare sunt descrise pariurile şi jocul pentru varianta Texas Holdem. Pentru definiţii ale tuturor termenilor folosiţi la jocul de poker, consultă cuprinzătorul nostru glosar.

Direcţia de joc este întotdeauna aceea a acelor de ceasornic, jocul începând cu jucătorii aşezaţi în stânga butonului de dealer (reprezentat, în mod obişnuit, printr-un disc de plastic). Aceştia trebuie să pună „big blindul" şi „small blindul". Blindul este un pariu făcut înainte ca jucătorii să îşi fi văzut cărţile, sau chiar înainte ca acestea să le fi fost împărţite, şi are rolul de a da drumul la pariuri şi la formarea potului. Jucătorii primesc apoi cărţile (cu faţa în jos), iar jucătorul din stânga big blindului pariază primul.

Call, raise sau fold

În acest moment al jocului, jucătorii pot fie să dea call (să parieze o sumă egală cu cea din big blind), să dea raise (să parieze o sumă mai mare, până la o limită) sau să dea fold (să înapoieze cărţile dealerului, renunţând astfel la joc în runda respectivă). Jocul merge conform acelor de ceasornic până ce toţi jucătorii au ales una din cele trei opţiuni. Odată încheiat acest proces, sunt extrase cărţile comune.

Flop

În Texas Holdem sunt extrase trei cărţi, cu faţa în sus, jucătorii putând să îşi formeze cea mai tare mână folosind orice combinaţie între cărţile din mână şi cele comune, după care urmează o nouă rundă de pariuri.

Check, raise sau fold

În aceasta (şi următoarele) rundă de pariuri, jucătorii pot da „check" (să facă un pariu nul, rămânând însă în pot), raise sau fold. Fireşte, după ce un jucător a dat raise, cel care urmează nu poate de check, ci doar call, raise sau fold. După această rundă de pariuri, este extrasă următoarea carte comună.

Turn

După extragerea celei de-a patra cărţi comune, începe o nouă rundă de pariuri. Jucătorii pot, şi acum, să dea check (dacă nimeni nu a iniţiat încă pariurile în runda respectivă), call, raise sau fold. Apoi se extrage şi ultima carte comună.

River

După ce s-a extras a cincea, şi ultima, carte comună, începe runda finală de pariuri. Ca şi până acum, jucătorii pot da check, call (dacă s-au deschis pariurile), raise sau fold.

Showdown

Dacă, după runda finală de pariuri, cea de după river, în pot se mai află doi sau mai mulţi jucători, ei trebuie acum să spună ce au şi să arate cărţile. Jucătorul cu mâna cea mai puternică, formată folosind cele mai tari cinci cărţi disponibile, câştigă suma din pot. După showdown, cărţile sunt strânse, butonul de dealer şi cele două blinduri se mută cu o poziţie mai la stânga, iar jucătorii aflaţi acum în poziţiile de small blind şi big blind îşi fac pariurile forţate. Apoi cărţile sunt amestecate şi împărţite pentru jocul următor.

Dacă, în orice moment al rundei de pariuri, toţi jucătorii în afară de unul singur dau fold, atunci acesta din urmă câştigă suma din pot, nefiind obligat să arate cărţile din mână.

Informaţii suplimentare

Ceea ce am descris până acum au fost regulile jocului de no-limit Texas Holdem. Mai jos se pot găsi informaţii suplimentare despre poker şi jocul în sine, în caz că vrei să ştii mai multe.

Mai multe despre poker

Originile jocului de poker nu au fost stabilite cu exactitate. Un lucru acceptat de toţi specialiştii este acela că pokerul s-a dezvoltat şi a evoluat din diverse alte jocuri de cărţi, provenite din Franţa, Persia, Germania şi Anglia. Cea mai mare parte a variantelor din ziua de azi s-au dezvoltat şi au câştigat în popularitate în decursul primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Cu ajutorul integrării rapide a pokerului online şi a turneelor televizate, jocul trece printr-o perioadă fără precedent de creştere a popularităţii.

Pokerul se joacă pe internet, în „lumea reală" (B&M – „bricks and mortar"), în cazinouri, pub-uri, cluburi şi între prieteni. Cele mai importante camere de poker online, PokerStars, PartyPoker sau , atrag în mod regulat mii de jucători pe zi. Camerele de poker online au avantajul de a oferi jucătorului o mai mare diversitate de opţiuni de pariere (limite), de la 0.01$ până la 1000$ şi chiar mai mult. În acest moment, cea mai populară variantă de poker este Texas Holdem, datorită, în mare parte, şi transmisiunilor televizate recente, care îşi îndreaptă atenţia cu predilecţie spre acest tip de poker.

Creşterea numărului de camere de poker online, jocuri B&M şi turnee garantează succesul şi acoperirea globală din ce în ce mai mare a pokerului. Pentru unii, el reprezintă pur şi simplu un hobby, pentru alţii, o sursă de venit. Oricare ar fi motivul pentru care joci poker, PokerNews este principala ta resursă independentă de ştiri despre poker.

Mediul de joc

Pokerul pe internet

Posibilitatea de a juca poker chiar de acasă, împotriva unei multitudini de jucători, la orice nivel de limită şi la orice oră s-a dovedit unul din principalele atuuri ale pokerului online. Cel mai adesea, nu ai nevoie decât de un calculator şi de acces la internet pentru a juca în camerele online pe bani, acolo unde jucătorii pot mai întâi să-şi testeze abilităţile şi abia apoi să treacă la jocul pe bani reali. Chiar şi acolo, opţiunile cu micro-limite oferă începătorilor şansa unui joc fără prea mari riscuri.

Pokerul B&M

Sălile de poker „bricks and mortar", sau „live", cresc şi ele la număr pe zi ce trece, adaptându-se la (şi profitând de) interesul nou-descoperit al oamenilor pentru acest joc. În acestea, jocul se desfăşoară într-un ritm mult mai scăzut decât pe internet, deoarece aici dealerul trebuie să amestece şi să împartă cărţile manual, iar jucătorii să numere şi să deplaseze jetoanele. Limitele sunt, de obicei, mult mai mari decât micro-limitele disponibile pe internet, însă destule cazinouri şi săli de poker organizează seri ale începătorilor, în cadrul cărora sunt ţinute cursuri introductive şi tutoriale. A te afla faţă în faţă cu adversarul poate reprezenta o perspectivă intimidantă; de aceea, mulţi îşi încep cariera de jucători în mediul sigur al camerelor online, şi de-abia apoi fac pasul către jocul la masă.

În multe locuri (cum ar fi pub-urile sau cluburile) se organizează, de asemenea, seri de poker la intervale regulate. Un pub reprezintă un mediu mai relaxat şi mai puţin intimidant pentru a-ţi face debutul la jocul B&M, în comparaţie cu un cazinou. Aici începătorii sunt bineveniţi, ceea ce face ca „pokerul de pub" să fie un teren fertil pentru dezvoltarea jocului.

Jucătorii

Numărul de jucători de la mesele de poker variază de la doi (joc cunoscut şi sub denumirea de „heads-up") până la zece (la o singură masă). Turneele pot fi organizate la mai multe mese (multi-table tournaments – MTT), ceea ce înseamnă că numărul maxim de jucători care pot lua parte la un turneu este, practic, nelimitat. Cel mai mare şi mai cunoscut turneu de poker „live" din lume este Turneul Principal al World Series of Poker, care, în 2006, a adunat la start un număr record de 8.772 de participanţi.

Structura jocului

Pokerul poate fi jucat în turnee (cu una sau mai multe mese) sau în jocuri pe bani (ring). Turneele percep, în mod obişnuit, o taxă (buy-in), fiecare jucător începând cu acelaşi număr de jetoane. Taxa este formată dintr-o sumă care este adăugată la fondul de premiere şi un comision reţinut de cazinou, pub sau camera de poker online. Jucătorii se înfruntă până ce unul singur rămâne în joc, iar banii de premiu sunt distribuiţi, ulterior, între jucători. De exemplu, într-un turneu cu zece participanţi, jucat la o singură masă, fondul de premiere este distribuit, de regulă, astfel: 50% pentru locul 1, 30% pentru locul 2 şi 20% pentru locul 3. Distribuţia premiilor variază în funcţie de tipul de turneu jucat şi de numărul de participanţi.

Jocurile pe bani se desfăşoară pe o singură masă şi continuă atâta timp cât se mai află jucători la masă. Blindurile (pariurile forţate dinaintea începerii jocului) sunt menţinute la o valoare constantă. Elementul definitoriu este acela că jucătorii se pot alătura jocului şi îl pot părăsi oricând doresc, ceea ce face ca aceste jocuri să reprezinte un teren ideal pentru cei ce nu agrează să se chinuie ore în şir în turneele cu mai multe mese. Jucătorii pot intra în joc cu orice sumă doresc (există totuşi, de obicei, o sumă minimă).

Mai există, de asemenea, turneele sit-n-go. Acestea se desfăşoară pe o singură masă şi încep imediat ce toate locurile de la masă au fost ocupate, încheindu-se atunci când în joc a rămas un singur jucător. Acest gen de turneu este agreat de cei ce nu doresc să joace jocuri pe bani, însă nu au timp nici să joace în lungile turnee pe mai multe mese. În turneele sit-n-go şi turneele pe mai multe mese, blindurile cresc la intervale specifice (numite şi „nivele"), aceasta pentru a iuţi jocul, lucru necesar mai cu seamă la turneele pe mai multe mese.

Limitele de pariere

Limitele de pariere se încadrează, în general, în trei categorii: Fixed Limit, Pot Limit şi No Limit. În primul caz, jucătorul are dreptul să parieze numai o anumită sumă, stabilită anterior, de fiecare dată când acesta dă raise. Pariurile la jocurile Pot Limit nu pot depăşi valoarea sumei din pot, care poate creşte exponenţial, în funcţie de numărul de pariuri depuse. Jocurile No Limit, după cum se deduce şi din denumire, permit jucătorilor să parieze aproape orice sumă (inclusiv întreaga grămadă de jetoane). Valoarea pariurilor minime este stabilită, în general, la nivelul valorii din big blind. În turnee, aceasta, ca şi pariul minim, creşte constant odată cu trecerea timpului, pentru a garanta ajungerea la un rezultat final. La un moment dat în timpul unui turneu dat, se poate introduce un „ante". Acesta este un pariu de tip blind pe care îl fac toţi jucătorii înaintea primirii cărţilor pentru mâna respectivă.

Rândurile de mai sus descriu procesul de pariere în cazul variantei Texas Holdem; alte variante ale jocului, precum Stud sau Draw, folosesc scheme diferite de pariere.

Aşadar, ce mai aştepţi? Înscrie-te pe aceste extraordinare camere online şi joacă unul din cele mai populare jocuri din lume!